Trebuie sa recunosc ca greu m-am pornit la treaba asta... nu-mi gaseam timp nicicum sa stau in fata laptopului linistita ca sa imi astern pe pagina momentele traite in vacanta. Spuneam de fiecare data ca e prea mult de scris si ca sunt prea multe fotografii de postat...insa o sa fac un rezumat cu ideile principale, cu fotografiile care sa cuprinda fiecare loc vizitat si evident, cu concluziile si comentariile de rigoare.
Prima parte
Plecarea a fost in seara de 4 IUNIE, cu destinatia Pefkari ,Thassos. Cu noi au venit Paula si Eugen dar si Tasha, catelusa lor ( rasfatata, zapacita si neascultatoare).Am traversat Bulgaria noaptea si n-am avut nici un fel de probleme, am putut goni fara sa ne ia vreun radar. Gps-urile ne-au dat bataie de cap pentru ca mai rau ne-au incurcat decat sa ne ajute si sa ne simplifice traseul. O mare parte din Bulgaria nu era recunoscuta...apoi sa aflam ca nu am fost singurii care ne-am ratacit, nici un gps nu a facut fata Bulgariei.Deci, nu trebuie sa te bazezi pe gps daca vrei sa mergi prin Bulgaria si nici pe harta. Sunt atatea drumuri si strazi intortocheate la vecinii nostri...ca e imposibil sa nimeresti a doua oara pe aceeasi ruta.Dar infinit mai bune decat drumurile noastre toate...
Am oprit de 3-4 ori in noaptea aceea,si pana cand nu ne-am intalnit cu nenea de la terasa, un bulgar care isi servea cafeluta de dimineata si care nu stia decat un pic de germana...nu cred ca am fi luat-o pe drumul cel bun. Bogdi a meritat un premiu, e singurul care se descurca cu limba asta, eu ii spun latrata, ca mi se pare imposibila, urata si care nu se lipeste de mine nicicum.Baietii facusera traseul cel mai scurt spre Thassos, un drum care te aducea pe langa Edirne ( Turcia) si apoi te scotea la un punct nou de frontiera, pe unde abia zareai picior de om.Nu vedeam in fata ochilor decat indicator cu Zlatograd ( oras la granita cu Grecia) si apoi bariera ridicata ca sa pasim dincolo. E drept ca vamesii aia s-au uitat la noi ciudat, intrebandu-se clar de unde am aterizat sau de ce ne-om fi ales drumul ala dubios si salbatic.
Cand am facut primul popas la greci, intr-o curba inconjurata de stanci, numai auzim din spatele nostru niste tropote si apoi un "Salamalecu". Ne-am intors capetele toti, in acelasi timp, fiecare cu rosia in mana ( eram la micul dejun in aer liber) si mare ne-a fost mirarea sa vedem o familie de musulmani calare pe cai.Apoi ne-am dat seama ca eram intr-o zona destul de interesanta, o veche asezare turceasca...cu case mici lipite una de alta, cu mese si scaune pana in mijlocul drumului la care stateau turcaletii cu barbile lungi si albe din care iesea fumul narghilelelor. Toti, in cor: " Salamalecu".Ma simteam cu sute de ani in urma si ma intrebam ce viata este aceea, cu ce se ocupa. Mai trecea cate o gaina sau cate o capra, in rest nu se auzea nici musca...
Si nevestele stateau la un pahar de vorba, separat...nu laolalta cu barbatii. Poza facuta din masina, in mers
Am iesit din zona dupa vreo doua ceasuri, pana la primul oras mi s-au lungit ochii. Harta nu e valabila nici aici, tot mai bine te orientezi dupa indicatoare si borne kilometrice...
Un drum lung, serpuit si foarte ingust.
Cand ne-am vazut ajunsi pe autostrada...era ca si cum ajunsesem la destinatie. Trebuia sa oprim la Kavala ca sa luam feribotul pentru insula. Ceasul arata 12.00 si se faceau fix 12 ore de cand eram pe drum.Alexia nu m-a intrebat macar o data cand ajungem sau daca mai avem mult. Dormise toata noaptea, iar de la 8 dimineata statea treaza si se juca cu calutii si cu Bolt, evident. Atat ma intreba: " cand mergem la Disney?" Intrebarea asta mi-a fost pusa zilnic,desi ea nu vroia sa mai plecam din Grecia.
Bogdi, asezand-o pe Blacky frumos pe feribot
Am ajuns in Kavala si in mai putin de 10 minute ne-am imbarcat pentru Skala Prinos. Feribotul avea o capacitate pentru 150 de masini, iar biletul a fost 22 euro ( autoturism si 2 adulti ). Traversarea de pe continent pana la insula a durat 30 minute. Am avut o companie placuta pe mare...multi pescarusi pe care noi ii hraneam cu floricele din porumb. Nu mai vazusem asa ceva niciodata. Pur si simplu veneau si mancau din palma ta. Cati au curajul asta? Paula si Alexia au fost ciupite de maini...
Am ramas impresionata de culorile pe care le avea Egeea, desi stiam cat de frumoasa este.Erau momente cand isi schimba culoarea in albastrul acela pe care il avea cerneala chinezeasca, cu care imi incarcam stiloul, in scoala primara
Si am ajuns pe insula... ( nu mai am chef de scris). Continui altadata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu