Urmatoarele zile au fost de odihna, plaja si cumparaturi. Am mers si in alta locatie, intr-un golfulet la 10 km de Kinira unde puteai face plimbari cu barca si scufundari. M-am dus din nou la tanti de la magazin ca sa cumpar iaurt de capra si fresh de portocale. Baietii mi-au zis si de ceva peste proaspat daca are sau daca stie pe cineva care aduce de vanzare.Am aflat ca vine un pescar dimineata pe drumul principal cu sardine si ca striga in gura mare " peste, peste, peste de vanzare!". Insa mi-a promis tanti ca imi va cumpara ea la prima ora, iar eu sa vin cand pot dupa el, ca mi-l tine la frigider.Asa ca i-am linistit pe baieti cu pofta.
Alexia si-a mai facut o prietena, pisica proprietarilor, pe care o cauta zilnic ca sa-i dea de mancare. Deja Tasha devenise geloasa, se simtea neglijata...
Paula cu Eugen efectiv o adora pe Alexia...tot timpul o luau cu ei si ii faceau tot felul de surprize, se jucau si povesteau.Mi-aduc aminte de cuvintele Paulei " vreau sa-ti spun ca m-ati dat pe spate...ce copil aveti, e prea desteapta ca sa nu va ocupati ..." Se referea la faptul ca petrecem prea putin timp cu ea si ca e pacat. M-am gandit ca din 2011, cand va merge la scoala, sa intrerup orice activitate si sa ma ocup serios de ea. De cand imi doresc acest lucru...sunt constienta de valoarea ei si trebuie investit de-acum, sa nu existe regrete mai tarziu. E, intradevar un "fenomen".
In ultimele doua zile apa se incalzise destul de bine, marea era atat de linistita...ca nu vedeai un val. Pentru mine a fost ultima zi de plaja, ca n-am mai rezistat. Eram ca un rac scos de la fiert si cu toata umbrela de soare, nu mai suportam caldura si nici oboseala cu care plecam de fiecare data de pe plaja. Soarele e preferat de cei care rezista si nu au pielea sensibila ca mine, eu ma saturasem deja de tot ce insemna vacanta la mare.
Apa era limpede, limpede, incat se vedeau pestii si nisipul de pe fundul marii
Din apa vedeam casa si magazinul de unde trebuia sa cumpar pestele baietilor, adica sardinele. Si oricum trebuia sa imi iau rams bun de la tanti, sa-i spun ca plecam si ca poate ne revedem in septembrie, cand vor putea veni si ai mei parinti. Dar acum nu mai sunt sigura de asta, nu m-as mai intoarce pe Thassos, prefer o destinatie noua.
M-am dus la magazin dupa ce am venit de la plaja...ca sa iau pestele, evident. Numai ca in loc de sardine, tanti a gasit hamsii. Nici nu ne-am suparat, pentru ca am luat faina de porumb si au mers de minune cu bere. Trebuie sa recunosc ca au fost minunate, crocante si gustoase...nu mai spun. Eu le-am pregatit, ca mi-era deja dor de gatit...da, pe naiba, era doar o gluma !
I-am zis la tanti ca o sa plecam si ca e posibil sa revenim. Atunci i-am vazut stralucirea in ochi si zambetul larg pe fata...m-a rugat sa-i aduc o crema pentru fata ( ten) din Romania, ca are deja de la cineva o crema care ii prieste foarte mult, o crema... nu mai stia cum se numeste.Dar n-a fost o problema, ca a fugit pana acasa, casa fiind deasupra magazinului, si a venit cu cutiuta de APIDERMIN. Am zambit...cine nu stia de crema noastra cea de toate zilele, pe care o gaseai in epoca de aur...la Apicola, cred ca era singura cu laptisor de matca, fara chimicale.
Am rugat-o sa-mi dea adresa ca sa-i trimit mai repede, insa n-a vrut nici in ruptul capului...a zis, lasa, in septembrie sau anul urmator, nu e graba". Imi era ciuda ca nu ii pot indeplini dorinta mai repede si ma gandeam ca poate nu mai vin niciodata, iar eu vroiam sa-i trimit crema cu orice pret.
La plecare mi-a zis sa vin cu o sticla mare si cu o plasa, ca doreste sa-mi dea ceva bun pentru acasa...ceva facut cu propriile maini, natural si sanatos. Am banuit despre ce era vorba...stabilisem ca trec in ziua plecarii, la orele 17:00, inainte de penultimul feribot. Mi-a strans mana, mi-a urat drum bun si noroc.
Sambata, Paula, Eugen si Alexia au mers la plaja sa faca ultima baie. Eu cu Bogdan am strans bagajele si dupa ce le-am dus in masina, am dat fuga la magazin.Ma gandeam ca tanti o sa imi dea ulei de masline...si asa a fost. Ce mi-a parut rau, intr-un fel, ca nu am gasit-o pe dansa la magazin, ci pe baiatul ei cu nepotica. I-am spus ca trebuia sa ne intalnim cu tanti si zambind la noi, s-a aplecat sub tejghea si a scos o sticla de 2 litri aproape plina cu ulei masline si o plasa cu masline marinate, o bunatate ce n-am mancat in viata mea. Aproape ca-mi dadeau lacrimile, asa m-a impresionat...Ce mi-a parut bine insa a fost faptul ca fiul dansei mi-a dat adresa cand am cerut-o si pe foaia respectiva cand m-am uitat, am citit MARIA ARGHIROU
Uleiul din sticla era tot ce-a reusit sa scurga din cantitatea de masline pe care o pusese la macerat in ziua respectiva, dar daca as mai fi stat...sigur ar fi scurs mai mult. Insa eu am apreciat enorm gestul, nici nu conta cat imi dadea, a contat bunatatea si frumusetea sufletului acestei femei. Plecam fericita ca aveam adresa si ca puteam sa-i rasplatesc fapta, daca as fi gasit-o la magazin , sigur Apiderminul nu mai ajungea in mainile ei.
Bogdan m-a rugat in ultima seara sa-i fac o poza pe sezlong, privind catre " submarin" si cu un pahar de bere in mana, ca sa-si aduca aminte de zilele pe care le-a petrecut aici, fara stres, ci numai intr-o relaxare totala. Apoi, a zis ca-si lipeste poza la birou , sa priveasca cand ii va fi dor de zilele cele mai bune.
S-a lasat cu dansuri in ultima seara, a fost distractiv...iar dupa ce s-a culcat copilul, noi, adultii am povestit pana ne-au picat ochii...
La golfulet gasisem o inghetata deosebita, cu cacao si fistic...era ceva nou si minunat
Bogdi, la ultima masa de pe Thassos..." oare ce sa mai incerc?" Adevarul e ca asa patesti cand ai prea multe sortimente...
Numai Alexia cerea de fiecare data paste si nu se agita nicicum pentru mancare, doar Bolt, zicea ea,ca trebuie hranit...stresul asta de catel, nelipsit din orice concediu.
Privind la grec cum isi pregatea plasele de pescuit, navod si mai stiu eu ce...
Lasam in urma noastra Thassosul, mai exact Limenas...indreptandu-ne catre Keramoti, pe continent.
Adio , Grecia !
Dar vacanta noastra nu se termina aici...urmeaza partea a doua, de neuitat !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu